5% reducere la comenzi de peste 450 de lei

Mandarine vesele

Despre mandarine putem spune multe. Populare și arhicunoscute, mandarinele se plimbă în lung și în lat, peste mări și țări, de mai bine de 250 de ani. Considerat de unii fructul prieteniei pentru că este foarte ușor de împărțit, mandarina vine la pachet cu o groază de beneficii nutriționale, dar și cu multe povești pe care abia așteaptă să vi le împărtășească.

Mandarine

Un mandarin mânca o mandarină…

În vremurile în care în Europa nici ceapa nu se cultiva încă, undeva prin Asia, mai precis în sudul Chinei, Japonia și Vietnam, creșteau mandarinele sălbatice în copaci înalți și robuști cu frunze lucioase și verzi. Nu aveau nevoie decât de soare, apă și o albină zglobie care să plimbe polenul prin floare. Câteva mii de ani mai târziu, mandarinul este descoperit și adus la curtea chineză unde avea să fie domesticit de cel puțin două ori. Astăzi, toate varietățile de fructe care se trag din mandarin provin de la cele două culturi antice, copacul fiind găsit în continuare și în sălbăticie.

Micuță ca mărime și nu chiar la fel de perfect rotundă ca sora ei portocala, mandarina are o culoare intensă de portocaliu, o coajă subțire care este foarte ușor de curățat și este dulce-acrișoară. Copacul în care crește, despre care pomeneam mai devreme, are o înălțime de 4 sau 5 metri, este plin de spini și poate ține până la 79 de kilograme de fructe, adică cam câte mandarine vedeți cu ochiul liber la tarabele dintr-o piață mai mică.

Cel mai mare cultivator de mandarine rămâne China care produce mai mult de jumătate din fructele consumate în lumea întreagă, dar ele sunt crescute pentru vânzare și în Spania, Turcia, Egipt sau Maroc. De fapt, numele englezesc de tangerine, un hibrid al mandarinei cu un strop de pomelo, și-a primit numele de la primul oraș din care a fost importat, adică Tanger.

Etimologia cuvântului (sau pe românește, de ce o cheamă mandarină pe mandarină) provine din franceză, care la rândul lui este un calc lingvistic din suedeză de la mandarin apelsin, adică mărul chinezesc. Fructul în sine și-ar fi primit numele de la demnitarii mandarini care purtau haine de un galben aprins, mai aproape de portocaliu.

Mandarina și tradiția

Deși culoarea fructului ne face să ne gândim la soare și la vară, mandarina este în multe țări asociată cu perioada Crăciunului. Fiind un fruct care s-a plimbat mult datorită globalizării, mandarina a luat cu ea și obiceiurile din țările natale, le-a schimbat și adaptat, iar, astăzi, bucură adulți și copii cât e iarna de lungă.

Pe la 1800, japonezii stabiliți în Canada primeau pachete care conțineau, printre altele, și mandarine. Fiind darnici, japonezii le-au făcut cadou prietenilor și vecinilor și astfel s-a născut o nouă tradiție canadiană de Crăciun. De altfel, când mandarinele au început să fie exportate din țările lor de baștină, se găseau în piețe doar în luna decembrie, cea ce nu a făcut decât ca fructul să fie și mai mult asociat cu sărbătorile de iarnă.

Tradiția a câștigat rapid în popularitate, nemaifiind tipică doar pentru familiile japoneze. Ba mai mult, cum mandarinele erau culese în noiembrie și plecau la drum imediat după, ele erau împachetate în lăzi și trimise cu trenurile portocalelor, care constau în vagoane pe care erau desenate fructele. De îndată ce era observate pe căilor ferate, vestea că delicioasele fructe din Orient ajung în orașele americane se răspândea rapid anunțând astfel începerea sărbătorilor de iarnă (și parcă ne amintește de o anumită reclamă…).

În Europa, în vremurile când Moș Nicolae era probabil mai puțin moș și mai degrabă flăcău (adică acum o eternitate) legenda spunea că sfântul, înainte de a fi sfânt (sau episcop) provenea dintr-o familie bogată. Vecinul lui, care avea trei fete, totuși nu a fost atât de norocos și ajunge într-o zi fatidică la sapă de lemn. Observând acestea și fiind întristat de situația confraților săi, viitorul episcop ar fi aruncat trei săculețe cu bani pe geam omului, unul pentru fiecare dintre fetele lui, aceștia aterizând în șosetele atârnate pe sobă la uscat. Vecinul, fiind impresionat de minunea care s-a întâmplat, a povestit tuturor de gest și astfel s-a născut legenda lui Moș Nicolae.

Uneori, bănuții din poveste sunt înlocuiți cu mingi de aur și, astfel, mandarina a luat rapid locul simbolic al banilor. Astăzi, Moș Nicolae aduce diverse cadouri, de multe ori jucării și dulciuri din abundență. Uneori mai scapă și un simbolic virgaș (numele ardelenesc dat bățului cu care se altoiau copiii în vremurile în care bătaia era încă ruptă din rai) pentru cei care nu au fost cuminți și nu au învățat Scrisoarea a III-a pe de rost. Dar întotdeauna va ascunde în cizmulițe și câte o mandarină șugubeață. Bine face, pentru că se spune că fructul exotic atrage și bunăstarea, care nu strică niciodată la casa omului.

Ba mai mult, în China, mandarinele sunt considerate aducătoare de noroc și bogăție, în primul rând pentru că poartă culoarea banilor de aur și, în al doilea rând, pentru că numele lor pronunțat în mandarină seamănă foarte mult cu avuție. Astfel, pe lângă kumquat, ele sunt folosite pentru a împodobi casele de Anul Nou Chinezesc și sunt oferite în dar familiei, prietenilor și colegilor. Acum știți ce să cumpărați pentru următorul Secret Santa de la birou colegei de la etajul 16 despre care nu știți nimic, nici măcar dacă există cu adevărat. Totuși, nu recomandăm angajatorilor să înlocuiască bonusurile de Crăciun cu mandarine.

Ne face să ne gândim la iarnă și coaja mandarinei care este foarte ușor de curățat. Cine nu a așezat-o la uscat pe calorifer sau pe sobă, bucurându-se de aroma proaspătă ca mai apoi să folosească cojile în ceai sau varianta lor rasă în prăjituri pufoase și gustoase?

Mandarina și sănătatea

Dacă o vorbă englezească spune că un măr pe zi ține doctorul la distanță, noi credem că se refereau la mărul chinezesc pentru că mandarina este o adjuvantul perfect al suplimentelor de vitamina C și nu numai. O singură mandarină conține în jur de 30% din necesarul zilnic de vitamina C, necesară corpului mai ales în sezonul rece și 14% de vitamina A, care face bine ochilor, dar și pielii, protejând-o de razele nocive ale soarelui. Asta nu înseamnă că nu mai trebuie să folosiți creme de protecție solară, ci doar că mai aveți un mic și delicios ajutor împotriva petelor și a ridurilor primite în urma expunerii excesive la soare (de care suntem toți vinovați cel puțin din când în când).

Pe lângă cele două super-vitamine, mandarina mai conține și magneziu (sursa principală a energiei celulelor, a buna lor funcționare), fosfor (care are un rol vital în structura ADN-ului) și potasiu (necesar pentru buna funcționare a mușchilor, hormonilor, neuronilor și a țesutului cardiac).

Practic, mandarina ar putea să fie sinonim pentru sănătate dacă și Academia Română ar accepta să facă niște mici schimbări în dicționare.

Cum mâncăm mandarina?

Ei cum! O decojim și o păpăm. Sau o amestecăm cu alte fructe exotice peste care aruncăm frișcă proaspăt bătută (nu insultați mandarina cu frișca din tub). Ori o adăugăm la salate pentru prospețime, gust și un pic de culoare portocaliu-aurie în farfurie (aparent e bună și pentru formarea de rime).

Dacă vă place sucul de portocale, o să îl iubiți pe cel de mandarine pentru că este mai dulce și mult mai puțin astringent. Mandarina își va păstra toate calitățile nutritive în timp ce voi vă veți răcori instant.

Sigur, acestea sunt cele mai simple și comune opțiuni. Dar, în afară de crudă, se găsește în mai multe variante: deshidratate, în compot sau în dulceață (despre care vom vorbi puțin mai târziu).

Mandarinele pot fi deshidratate și acasă. Dacă se dorește o consistență mai moale și ușor umedă, cam ca la stafide, se vor deshidrata pentru un timp mai scurt (aproximativ 8 ore) și se vor consuma în câteva săptămâni. Ori pe post de gustare, ori într-o prăjitură în loc de stafide (sau împreună).

Mandarinele deshidratate total rezistă ani de zile, deci sunt perfecte pentru cei care plănuiesc să supraviețuiască unei apocalipse. Pot fi folosite pentru înfrumusețarea cocktailurilor, pentru un plus de aromă adăugată diferitelor băuturi, de la vin fiert la ceai sau limonadă sau ca decorații (într-o ghirlandă sau în lumânări parfumate). De asemenea, se pot rade și folosi pe post de condimente pentru mâncăruri asiatice sau sosuri care au nevoie de un pic de prospețime.

Mandarinele din compot sunt ideale pentru prăjituri răsturnate cu blat pufos sau pe tarte de vanilie. De asemenea sunt ideale pentru mâncărurile preparate la wok, pe lângă pui și pastele de orez sau grâu, alături de orice fel de legumă datorită gustului astringent.

Pe lângă toate acestea, coaja mandarinei poate fi folosită pentru produse de curățat bio, preparate cu oțet și apă. Mizeria dispare și casa va mirosi minunat.

De asemenea, pentru că au un conținut ridicat de vitamina A și a prezenței de uleiuri esențiale, cojile de mandarină sunt ideale pentru produse cosmetice făcute acasă. Pentru un scrub de corp sănătos, viguros și 100% natural, trebuie doar să curățați coaja și să o tocați mărunt (cel mai bine cu ajutorul unui blender, dar merge și cu un cuțit), ca apoi să amestecați rezultatul cu ulei de cocos și zahăr. Păstrați pasta într-un borcan cu capac și bucurați-vă la următorul duș de o piele fină, hidratată și parfumată.

Vedeta noastră: dulceața de mandarine

Nu știm dacă v-ați gândit vreodată că proaspăt ar putea descrie o dulceață, dar noi vă spunem că se poate. Pentru că dulceața de mandarine este cu totul și cu totul altfel decât v-ați fi așteptat. Da, este dulce ca fructul, așa cum ar trebui să fie, dar, mai mult decât atât, gustul ușor acru al mandarinei se traduce printr-o notă de frăgezime.

Dulceața conține mandarine micuțe, dar întregi, a căror coajă a devenit molatică, dar care păstrează doar un pic de elasticitate, mestecarea ei dând timp tuturor aromelor împrăștiate de uleiurile esențiale să se plimbe prin palatul gurii și să bucure atât percepția gustativă cât și pe cea olfactivă.

Dulceata de mandarine

Bineînțeles, dulceața, ca toate surorile ei care se respectă, are un sirop de un portocaliu aprins care duce cu gândul la pietrele de chihlimbar, fiind la fel de translucidă, și având aceeași plăcere în a se juca în lumină. Noi, aici la Fistic Boutique, nu ne-am aruncat din prima să o gustăm, deși eram topiți de poftă, pentru că atunci când am scufundat prima oară lingurița într-un borcan de dulceață de mandarine, ne-a fascinat strălucirea care se prelingea pe linguriță. Am stat și ne-am uitat așa la sirop, ca vițelul la poarta nouă, până am mirosit aroma văratică și proaspătă, moment în care dulceața a și fost devorată.

Ca orice dulceață, ea poate fi consumată ca atare, din mici boluri, lângă o cană de ceai de mentă. Pe de altă parte, fiind un fruct care chiar s-a plimbat mai pe peste tot în lume, dulceții de mandarine îi place tare mult să se întindă leneșă pe un croasant pufos și musai franțuzesc sau un scone tipic britanic. Ba chiar și biscuiților simpli sau celor cu unt le place să fie unși cu dulceața jucăușă. Bineînțeles, este ideală și de consumat pe o felie de pâine ușor rumenită, deasupra untului care abia începe să se topească.
Toate bune până aici, dar v-ați gândit că dulceața ar putea fi un ingredient perfect pentru următorul grătar pe care îl organizați cu prietenii? Și, nu, nu vă spunem să puneți dulceața pe grătarul încins, nici să vă ungeți micii cu ea, ci doar coastele de porc. Practic, pregătiți un sos de barbeque (găsiți o multitudine de idei și rețete online) , în care adăugați și câteva lingurițe de dulceață de mandarine, ungeți bine coastele de porc și apoi le aruncați pe grătar.

Dar ce ziceți de tartarul cu dulceață de mandarine? Da, combinația de castraveți murați cu mandarinele însiropate se potrivește de minune cu peștele sau fructele de mare.

Și pentru o mâncare mai năzdrăvană cu pui fript, recomandăm să frecați bine-bine dulceața cu câteva lingurițe de rom, praf de muștar și sos de soia. O să vă țopăie puiul de fericire în farfurie!

Practic, cum vă ziceam mai sus, plimbându-se prin toate culturile, mandarina s-a împrietenit cu mai toate mâncărurile, adăugându-le prospețime, dulceață și în special o culoare vie ca viața.

Inimioare pentru mandarine

Dacă acest articol ar fi un studiu de caz, atunci am putea trage concluzia că mandarina este o constantă prezentă și în spațiu și în timp. Se plimbă mereu din orient până pe continentul american, este oferită cadou pe timpul sărbătorilor de iarnă și consumată în sezonul rece pentru aportul mare de vitamina C. Cum se încălzește un pic, sare în robotul de bucătărie pentru suc proaspăt și delicios, iar vara face grătare.

Suntem absolut convinși că toți aveți cel puțin o amintire cu mandarine, fie pentru că le-ați găsit în cizmulițe de Moș Nicolae, fie pentru că le-ați împărțit cu prietenii la școală sau colegii la birou. Rămâne un fruct ușor de procurat, până la urmă se găsește mereu în piețe și în supermarketuri, se poate consuma în atât de multe feluri încât ar putea fi subiectul principal al unei carte de bucate ceva mai subțire și poartă sub coaja portocalie doar sănătate curată!

Dulceata de mandarine

O adevărată bijuterie în orice bucătărie, dulceața de mandarine rămâne, la fel ca fructul, adaptabilă, jucăușă și delicioasă!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.