Masticul, unul dintre deliciile Greciei

În fiecare toamnă, dacă te plimbi prin “satele de mastic” din Chios, vei avea ocazia să vezi o scenă parcă încremenită în timp. Localnici curățând masticul, bucata cu bucata, o activitate cu care istoria insulei practic se confundă încă din cele mai vechi timpuri. Pentru ca masticul este recoltat aici de cel puțin 2500 de ani, încă de pe vremea Greciei Antice (și poate și înainte).

Ba chiar stă si la originea unui cuvânt pe care îl folosim zi de zi. În Greaca veche “mastichein” însemna “a încleșta dinții” și este la baza englezescului “masticate”, frantuzescului “mastiquer” și romanescului…”a mesteca”.

Ce este masticul?

Masticul este o rășină naturală produsă de arborele de mastic (Pistacia lentiscus). Deși ulterior a început să fie recolatat și produs în mai multe zone din Grecia și nu numai, patria tradițională a masticului este și va rămâne insula Chios, a cincea cea mai mare insulă Grecească, aflată în estul Mării Egee, foarte aproape de Turcia. Acesta este și motivul pentru care, mult timp, masticul a fost cunoscut și ca “lacrimile de Chios”. De ce lacrimi? Pentru că arborele de mastic secretă rășina sub formă de “lacrimi”.

Lacrimi mastic

Aceste “lacrimi” se întăresc după câteva săptămâni și cad pe pământ, de unde sunt adunate și apoi spălate în apă naturală de izvor. După care, fermierii din Chios își petrec toată toamna si o parte din iarna curățând masticul și separând “lacrimile” de nisip și alte impurități.

Tot procesul se face manual și este reglementat de Asociația Crescătorilor de Mastic. Pe lângă masticul solid, se mai prepară și uleiul de mastic.

Istoria masticului

Întreagă istorie modernă a insulei Chios este legată de mastic, acesta asigurând renumele și bunăstarea insulei. Împărații romani serveau cu deosebită plăcere Conditum Paradoxum, un vin condimentat cu mastic, miere, piper și ou. În timpul Imperiului Bizantin, comerțul cu mastic era sub controlul strict al împăratului.

Primii care au “organizat” producția de mastic în Chios au fost genovezii, care au oferit protecție insulei în schimbul monopolului pe mastic. În această perioadă au apărut și “satele de mastic” (mastichochoria). Cele 24 rămase astăzi reprezintă una dintre atracțiile principale ale insulei. Pe vreumuri, însă, erau adevărate fortărețe. Nu se vedeau de pe mare, erau înconjurate de ziduri înalte, nu aveau uși în stradă, iar localnicii intrau în casă folosind scări. Toate acestea pentru a proteja masticul, care era depozitat tot într-un turn de piatră aflat în mijlocul așezării și păzit foarte bine.

În era Imperiului Otoman, sultanul primea cel mai bun mastic din Chios pe care-l trimitea haremului său. Tot în această perioadă, masticul valora greutatea sa în aur, iar cei care erau prinși furând mastic erau condamnați imediat la moarte. Astăzi nu mai este cazul, dar masticul de Chios este în continuare foarte valoros, beneficiind și de statut de Denumire de Origine Protejată acordat de către Uniunea Europeană. Ba chiar există și un Muzeu al Masticului, care oferă informații despre istoria masticului pe insulă, tehnicile de cultivare și arată diferitele feluri în care este utilizat astăzi.

Utilizările masticului

De-a lungul istoriei, masticul a fost folosit în primul rând în bucătărie. Dar nu numai. Hippocrate, cel care face și prima mențiune a “lacrimilor”, folosea masticul pentru a preveni problemele digestive, răcelile și pentru împrospătarea respirației. Și nu a fost singurul, pentru că mai toate civilizațiile din zonă au folosit masticul pe post de “gumă Orbit”. Și nu e de mirare. Atunci când sunt mestecate, cristalele de mastic se transformă într-o gumă albă, care, deși amară la început, devine răcoritoare și cu un gust de pin și cedru.

În Grecia, masticul este folosit la prepararea unui desert foarte popular numit “submarin”, care obișnuia să nu lipsească de la masa oricărui grec. Acesta constă într-o lingură de “vanilie” servită într-un pahar cu apă. Doar că vanilia nu este vanilie, ci un soi de șerbet de mastic.

Începând cu secolele XVII-XVIII, masticul a început să fie folosit și pentru prepararea mastiha, un lichior dulce servit la mai toate tavernele din Grecia.

Masticul mai este folosit și la înghețată, prăjituri, în faimoasele “Turkish delight”, în sosuri, pentru condimentare, conservat legume și în supe sau în gemuri. În Egipt, masticul este folosit în preparate de pui, rață, iepure sau pește, adesea în combinație cu cardamomul.

Pentru iubitorii de mastic, momentan noi oferim 3 variante:

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *